Pinterest-ul nu a făcut decât să ne îngreuneze treaba. În mai puţin de o secundă am ştiut că nu va fi treabă uşoară: un plan pentru day trip-ul nostru în sudul Italiei. Aparent regiunea Pugliei deţine o majoritate covârşitoare de locuri absolut fascinante, care te obligă într-un fel sau altul să le adaugi pe listă. O poză este suficientă. O singură poză a fiecărui loc pentru a începe să te simţi incredibil de entuziasmat dar şi fără speranţă în acelaşi timp, aşa că te trezesti vorbind singur: „Trei zile pur şi simplu nu sunt de ajuns!”. Urmează destul de repede dilema: „Ok, ce putem tăia totuşi de pe listă?”, în faţa căreia rămâi mai egoist decât te-ai fi aşteptat; panorama aceea superbă te-a convins, străduţele acelea mici au şi ele partea lor de vină, iar oraşul acela perfect îmbrăcat în alb…
POLIGNANO A MARE
La aproape o jumătate de ora de Bari, deşi stau într-un singur loc mă simt oarecum pierdută. Să fie oare linia orizontului, armonie perfectă între albastrul Adriaticii şi albastrul cerului sau „Balconate Sul Mare” cu priveliştea care m-a făcut să nu mai pierd totuşi timpul şi să caut bilete spre sudul Italiei?
Essentials
• Transport: Dacă nu doreşti să închiriezi maşină, din Bari în Polignano se ajunge extrem de uşor şi cu trenul. Orarul este foarte flexibil, iar un drum costă aproximativ 2,50 €.
• Dacă nu îţi place aglomeraţia, anul acesta evita dată de 23 Iulie când în Polignano se va ţine Red Bull Cliff Diving.
• Grotta Palazesse– unul dintre cele mai scumpe şi frumoase restaurante din lume este ascuns chiar într-una dintre stâncile ce străjuiesc Polignano. Atât priveliştea cât şi preţurile sunt într-adevăr de incontestat.
OSTUNI
Pe străduţele albe, animate de obloane verzi, tot ce îmi trece prin cap e că am ajuns într-un Santorini mai italienesc. Lipseşte ieşirea la mare ca tabloul să fie complet. Pisicile stau şi ele leneşe pe scările caselor iar ici-colo, rătăcite la colţ de stradă sau ascunse prin vreun gang mai atins de soare, măsuţele restaurantelor te-mbie la un espresso.
Essentials
• Transport: şi aici se poate ajunge cu acelaşi tren care te duce spre Polignano, însă de la gară spre centrul oraşului sunt aproximativ 7 km aşa că va fi nevoie să iei un bus.
OTRONTO
LECCE
Când marchizul Grimaldi a văzut faţada bisericii Santa Croce din Lecce, a spus că arată ca şi cum un nebun a avut un coşmar. Faţadele clădirilor bogat ornamentate dau oraşului stilul architectural propriu: „Baroque Leccese”. Străduţele parcă o idee mai largi, culoarea caldă a clădirilor sculptate chiar din piatră „leccese” şi superba piaţă Sant Oronzo cu vestigiile unui fost amfiteatru roman, te fac să respiri un alt aer…o gură de aer baroc presărat totuşi cu suficiente influenţe moderne. Suficiente cât să nu te simţi agasat.
ALBEROBELLO
Alberobello şi-a câştigat de la început primul loc pe lista. Cu doi ani în urmă că să fiu mai exactă, când văzusem din întâmplare o poză cu toate acele căsuţe cu un „moţ” pe post de acoperiş şi zâmbetul pe care mi l-au adus pe faţă m-a convins cumva în subconştient. Ştiam că într-o zi va trebui să ajung şi acolo. Doi ani mai târziu mă uti cu drag la fiecare trullo: o căsuţa mică şi albă, cu acoperiş conic şi făcută din chirpici şi piatră. Teoretic, nimic deosebit şi totuşi parcă mă trezesc într-un decor de poveste.
MATERA
„Am crezut întotdeauna că există anume locuri magnetice care te atrag dacă treci prin preajma lor. Și asta într-un mod imperceptibil, fără să-ți stârnească vreo bănuială. E de ajuns o stradă în pantă, un trotuar însorit ori, din contră, unul scufundat în umbră. Sau doar o ploaie.
Și iată-te ajuns aici, exact în punctul unde trebuia să ajungi.”
…a fost suficient un ‘hai spre stânga’ ca să simt pe pielea mea exact ceea ce m-au avertizat cei de la Lonely Planet: “Dacă găseşti un viewpoint potrivit asupra oraşului o să te simţi teleportat undeva în anii 100 i.Hr.” E o lupta cu mine însămi să nu mă opresc aproape la fiecare pas. Mă simt vrăjită. Acaparată. Am pozat fiecare colţişor şi parcă nu îmi este de ajuns. Şi rufele întinse la uscat pe „fundalul” caselor vechi reuşesc să mă cucerească.
Oraşul acesta, inclus în patrimoniul UNESCO te lasă mut de uimire tocmai prin simplitatea pe care ţi-o întinde la picioare. După cele două zile de road trip în tocul cizmei, pot să declar cu mâna pe inimă că finalul este unul glorios. După ce îmi oferă ceva în plus şi diferit faţă de toate celelalte orăşele, îndrăznesc să afirm că Matera este (poate) cel mai aparte loc din Italia. De la sine înţeles că Roma se găseşte totuşi în fruntea listei.
Essentials
• Cazare: poţi găsi peste tot în oraşul vechi B&B deosebit de elegante şi cu o privelişte minunată
• Transport: din Bari în Materă se ajunge şi cu trenul (staţia Materă Centrale). Biletul costă aproximativ 5 euro şi îl poţi cumpăra dintr-o clădire separată de cea a gării centrale din Bari.
