O zi în Bari

după ce m-am adunat în faţa unui latte, făcută ciuciulete de la atâta ploaie şi ninsoare, eram cu mintea, spre ruşinea mea, la zilele care aşteptau în Sudul Italiei în mai puţin de o lună. Cu Dublinul la picioare, nu ştiu de ce, găseam totuşi în postura de a face mofturi. Nu-mi doream decât nişte temperaturi decente….şi nişte paste de la o osterie dintr-aceea cu tradiţie din 1800 şi ceva…şi-un pahar de aperol spritz. Dar astea sunt deja detalii.
Am cumpărat biletele pe un preţ aflat undeva cu mult sub limita bunului-simţ: 80 de lei dusîntors. Nu credeam o ajung totusi de a ruga Wizz Air-ul înceteze cu ispitele de acest gen măcar pentru o perioadă.

Essentials

Transport: am închiriat o maşină de la aeroportul din Bari care ne-a permis flexibilitatea maximă de a călători cam oriunde ne-am propus.
Cum ajungi în Bari: dacă ai noroc, Wizz Air te duce acolo aproape pe gratis din Cluj, Timişoara cât şi din Bucureşti. De la aeroportul din Bari poţi închiriezi o maşină pentru a vizita şi restul regiunii, sau poţi lua metroul direct spre centrul oraşului (preţul biletului de metrou de la/spre aeroport este de 5 euro).
Cheltuieli: minim 50 de euro/ zi
• Mâncare: verifică ratingurile de pe Trip Advisor oriunde vrei intri. Pentru cină e bine de ştiut ca majoritatea restaurantelor se deschid dupa ora 19. Voi posta în curând un articol separate cu locurile găsite de noi şi care merită cu adevărat.
Cazare: găseşti o mulţime de locuri drăguţe pe AirBnb sau pe Booking. Cazarea noastră a fost în Bari la hotel Cristal şi de acolo ne-am făcut programul zilnic în orăşelele de lângă.

La intrarea în Bari Vecchia ne întâmpina câteva tarabe improvizate, pe care, leneşe, abia întinse la soare, se auresc pastele proaspăt făcute. Aici, ca şi în restul orăşelelor vizitate, atmosfera italiană e aproape palpabilă: pur si simplu nu e loc pentru nimic altceva decat pentru relaxare totală şi mâncare (aproape) întotdeauna delicioasă. Şi de un espresso. Contrastul, acelaşi ca în toate locaţiile, e oarecum frapant: în aer pluteşte un miros puternic de curat, de lucruri abia spălate şi înşirate în adierea vântului, iar pe străduţe împiedic’ de gunoaie la fiecare doi paşi.

Trag cu ochiul pe ferestrele localnicilor, în timp ce îmi pierd paşii pe străduţele mici şi pietruite. “Uite şi ceva spirit olandez pe meleagurile Italiei”  gândesc în timp ce particip vizual la micul dejun al unei familii, ca mai apoi găsesc în sufrageria alteia pentru ştirile de dimineată. Perdelele acoperă doar exteriorul uşilor oricum larg deschise. Pentru o secundă mă întreb dacă nu le-o fi teamă stea aşa…’ca-n gară’ dar uitându în jur rămân fără urme de îndoială. simt ca într-o casă în care fiecare îşi vede de-ale lui: ne zâmbim, ne salutăm dar ne continuăm treburile fără ne deranjăm. Ignorând micile inconvenienţe, mie una mi-e clar încă de la început: n-am visat degeaba cu ochii deschisi la strădutele acestea.

DSC_0173

DSC_0176

DSC_0292f.jpg

DSC_0193f

DSC_0183f

DSC_0202

DSC_0230f

DSC_0239

DSC_0237f

DSC_0253

DSC_0264.jpg

DSC_0267

DSC_0280

DSC_0284

DSC_0296

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s