Vedere din Budapesta

Îmi fac check-in-ul cu sufletul strâns: “Doamne, dă să nu fac varicelă în următoarele zile!” De aproape trei ani am pus Budapesta pe lista de aşteptare, iar acum, când în sfârşit am cumpărat biletele de avion, circulă veşti cu şi despre apropiaţi, proaspăt ţintuiţi în casă din cauza varicelei. “Două zile de-aş apuca să vizitez şi a treia, dacă se-ntâmplă, o să m-ascund în hostel.”

Fast forward 4 zile mai târziu, scriind aceste rânduri din trenul înapoi spre Cluj, întoarsă cu o mâna de vederi, un rucsac plin cu hărţi şi…victorie- fără varicelă!
-And…did you like Budapest? mă-ntreabă un domn pe la 60 de ani, într-o englezo-maghiară de invidiat, trezindu-mă din visare.
Ah, nici eu nu vorbesc maghiară şi nici el nu va înţelege atâta engleză pentru câte aş avea eu de spus. Cum să-i sintetizez?
-It was truly wonderful! răspund în speranţa că va-nţelege sclipirea din ochi în locul cuvintelor nerostite. Cele câteva secunde în care facem politicos schimb de zâmbete, îmi sunt de ajuns…

Mirosul ne trage de nas, ne îmbie…nu e rost de stat în hostel. Mai punem pe noi un strat în plus de textile şi dăm iama afară din hostel. Aburi grei se ridică leneş din căsuţele aşezate soldăţeşte de jur împrejurul unui brad imens. Nu, nu e cale de scăpare. Cum întorc privirea, cum mai simt puţin stomacul dându-mi câte-un ghiont. Duc mâna superficial la el, peste geacă, într-o încercare de a-l mai linişti; ‘nici pentru mine nu e o alegere uşoară’ mă trezesc vorbind cu mine însămi.
-Asta e numai târgul mai mic. Hai să ajungem şi în celălalt, mai mare! îmi spune Anita trăgându-mă de mânecă.
Până aici mi-a fost! Ajungem. Uitându-mă în jur simt că nu prea mai sunt în măsură să critic reclamele acelea odioase de la Colebil şi Fiobilin în care românu’ este transformat într-un monstru lacom. Toată lumea mănâncă. Ce? Nu prea mai contează oricum sunt învăluită cu totul. Acaparată. Miroase a vin fiert, gulaş tradiţional, turtă dulce, ciocolată caldă, plăcinte de cartofi şi frigărui. Capitulez cu un vin fiert şi un langoş. ‘Sărut-mâna pentru masă’ zic în timp ce ne îndreptăm spre Dunăre.
Gerul e aprig. A intrat demult prin cele două perechi de pantaloni, prin geacă şi cele două pulovere. Noroc de mâna stângă, ’ameţită’ puţin de paharul cu vin care încă se mai vrea a fi fiert. ‘S-a dus!’ îmi spun uitându-mă cu nostalgie la fundul gol al paharului, după ce dau pe gât şi ultima gură de vin. Nu c-aş face asta la fiecare pahar de vin dar îmi pare sincer rău după singura sursă de căldură pe care o mai aveam.

dsc_0112f

dsc_0093f

dsc_0090f

 

dsc_0116f

dsc_0118f

dsc_0117f

dsc_0121f

dsc_0124f

-The Christmas Market has everything! îi spun domnului , după ce îmi perind încă o dată prin faţă ochilor căsuţele din Târgul de Crăciun. Pe buze parcă mai simt o tentă de piper şi gust de vin roşu. Aromele astea nu au cum să nu trezească copilul din tine. Prea sunt fermecate şi încadrate perfect într-un peisaj şi aşa de poveste.
-Yes, I know! I go with my wife every year! It is….very very rich.
Îi zâmbesc iar. M-a înţeles! Ştie că vorbesc din suflet. Trenul porneşte încet din gară.

După ce rătăcim pe vreo două străduţe, suntem ieşite la lumină. La propriu. Dunărea ne apare că de nicăieri. Opulenţă. Un peisaj exagerat dar care totuşi nu mă poate face să îl judec. Cum aş putea? Sunt vrăjită. Absorbită în totalitate. Sunt aici, lângă o băncuţă din Pesta, încercând să cuprind cu mintea şi cu privirea o imagine pentru care, se pare, nu am fost suficient pregătită. O barcă trece încet prin faţa ochilor mei, completând cu nonşalanţă, peisajul şi aşa abundent. Cu mâinile îngheţate pe cameră, mă gândesc dacă voi reuşi, cândva în serile acestea să surprind măcar o poză care să merite. Încep să merg mai departe, altfel rămân statuie pe malul Pestei.

-And what did you visit? mă ia politicos la întrebări, vecinul de drum.
-Oh, almost everything! We’ve been to the castle and to the churches and we’ve also …

Pe malul Pestei, lângă Parlament, Tanja se opreşte şi ne opreşte.
-Look around you, guys! Can’t you see? Look at the light!
Mă trezesc ca dintr-un vis. Unde mi-au fost ochii până acum? În jur totul pare pictat: clădirile, Dunărea, cerul şi noi…cu totul. Budapesta a dus totul şi mai departe: nu mai suntem simpli admiratori, suntem parte din acest tablou oarecum ireal.

dsc_0274f

dsc_0287f

Ne hotărâm să luăm cina într-unul din multele Hummus Baruri din Budapesta. ‘Rogu-te, încetează să mai vii cu atât de multe opţiuni, mai ales când vine vorba de mâncare!’, îmi spun în timp ce citesc pentru a nu ştiu câtă oară meniul cu peste 20 de feluri de hummus.
Trei ore mai târziu, Budapesta se pare că mi-a luat rugămintea ca pe o provocare, întinzându-şi în faţa noastră,  nu un meniu, ci lista ruin pub-urilor în care cică e musai să mergi. Citim broşuri, search şi pe Google, întrebăm şi prin hostel: ‘Anker’t’, ‘Szimpla’, ‘Instant’ sau ‘Fogasv ház’. Concluzia nu e neapărat un rezultat a întregilor căutări dar este acceptată: ‘Mergem şi noi şi vedem’.
Şi acum, ajunse mai departe de eleganta clădirilor aflate de-a lungul Dunării, oraşul acesta nu vrea nicicum să înceteze. Începutul secolului 21 a adus un nou aer vieţii de noapte din Budapesta. Reţeta nu a fost una migăloasă: hale vechi, abandonate şi gata să fie demolate, au fost reechipate cu mobilă vintage, vezi Doamne şi au înviat sub denumirea de ruin bars. Regula este doar una: ‘Nu există reguli’. Vii, bei, alegi camera în care crezi că muzica te reprezintă, cunoşti oameni din toate colţurile lumii, iar doritorii pot scrijeli pereţii la discreţie. Te mai şi aşezi, mai uiţi de durerea de picioare şi încerci să asimilezi cam tot ce ţi se-ntinde în faţa ochilor: de la oameni, la fiecare piesă de decor- iepuri şi porci zburători, frigidere vechi, sau monitoare amestecate printre ramuri şi lipite pe perete. Ajungi la momentul în care nu te poţi hotărî dacă ţi-a ajuns sau vrei mai mult. Şi totuşi , noaptea abia a-nceput şi ştii că de pe listă n-ai reuşit să tăi decât una sau două din aceste bizarerii ale Budapestei şi ar fi păcat…
Ajungi în faţa hostelului, câteva ore mai târziu, întrebându-te dacă mai are rost să pui capul pe pernă sau poţi începe să te pregăteşti pentru turul Sinagogilor care e programat la 10.

-My wife was from Romania, but I …I took her with me to Budapest! mă-ntrerupe din visare domnul cu pricina. It was, how do you say it? Love at first see
-Love at first sight!
-Exactly!
Printre zâmbete, simt cum începe să mă fure somnul. Înainte să las pixul jos, mai pun, încă o dată, Budapesta pe lista. Trebuie să mă întorc aici într-o vară: cu un costum de baie şi cu câteva pulovere mai uşoară în bagaj.

dsc_0311f

dsc_0165f

dsc_0157f

 

dsc_0013f‘The Shoes on the Danube’ memorial

dsc_0017f‘The Shoes on the Danube’ memorial

dsc_0058f

dsc_0269f

dsc_0045f

dsc_0332f‘Szimpla kert’

dsc_0337f‘Szimpla kert’

dsc_0359f‘Szimpla kert’

istant-design-simply‘Instant’ ruin pub

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s