A fost odată în Bruges

Scurt exerciţiu de imaginaţie: vei închide ochii. Eşti într-o bibliotecă imensă, într-o sală perfect rotundă, luminată timid de câteva lumânări aşezate în sfeşnice ceremonioase. Din geamuri şi crăpături ascunse, o boare de vânt mai răzleaţă suflă ameninţător în flăcările şi aşa obosite. Te uiţi…în jur nu te înconjoară nimic altceva decât rafturi imense, ticsite cu cărţi vechi şi noi aranjate într-o ordine matematică. În faţa ta, în centrul camerei, aşezată parcă dinadins pe un suport zdravăn de lemn, aşteaptă cuminte o carte. Ştii ce urmează să faci, nu mai este niciun secret şi nici firul narativ nu va urma un alt curs, aşa că îţi vei îndrepta paşii timizi către centrul camerei. Cartea îţi pare una veche, valoaroasă, extrem de valoarasă, poate chiar aproape magică, poate adăposteşte un secret bine ascuns, sau poate nu…şi parcă totuşi ce simţi întrece cu mult orice alt sentiment pe care l-ai mai avut în preajma oricărei alte cărţi.

Întinzi încet mâna spre ea şi o deschizi: o copertă veche şi totuşi atât de bine păstrată, stratul de colb de pe copertă îşi lasă semnele pe vârful degetelor tale. Poftim, acum e deschisă; în faţa ochilor se întinde o hârtie îngălbenită de timp şi totuşi parcă nimic nu miroase a vechi. Şi ce desene îţi fură ochii; nu ştii ce mână iscusită a aranjat totul cu atât de multă dibăcie în pagină, ce ochi talentat a colorat totul în aşa fel încât să pară că prinde viaţă. Eşti fermecat. Şi suflarea ţi-e mai grea. După ce mai alungi puţin cu mâna colbul nevăzut din faţă ochilor, începi să pui totul cap la cap. Pare a fi un oraş. Da, da! Vezi bine că este un oraş. Şi totuşi nu este un loc pe care l-ai mai văzut, nu este un loc în care ai mai fost…pare-ţi-se că nici nu prea ai auzit de el. Vezi case, multe şi vechi, ale căror reflexe se unduiesc, parcă, în oglinda apelor din canalele ce le despart. Şi, odată cu reflexele, pe firul apei se unduiesc şi lebedele imaculate, tăcute, indiferente la tot, ca şi cum ar deţine adevăruri supreme şi nimic din jur nu le-ar mai impresiona.

screenshot-544photo by theculturetrip.com

20150528_155407

Nu ştii dacă soarele abia a răsărit sau urmează să apună dar tot ce ştii este că o lumină caldă, ai îndrăzni să spui aproape perfectă, îţi îmbracă toată pagina ce-o ai în faţă. Mai că îi simţi şi tu căldura. Simţi cum se reversă de pe turla bisericii, pe gemuleţele mici din vârfurile acoperişurilor, ca apoi să ajungă mai jos, să coboare pe iedera ce îmbracă casele şi să sclipească în vitrinele şi aşa aglomerate de atâtea bunătăţuri. Tot amalgamul de detalii te face să simţi ca şi cum picioarele tale ating pietrele de pavaj, ca şi cum mâna ta tocmai atinge vitrina ticsită de ciocolată. Mai că îi simţi şi gustul. Forme, culori, arome, fundiţe frumos aranjate, presărate şi ele cu pulbere de ciocolată. Sorbi din priviri fructele ce împopoţonează aproape sfidător un strat de frişcă întinsă peste un blat de ciocolată. Îţi porţi paşii mai departe, pe străduţelor pietruite, de-a lungul canalelor. La fiecare adiere, sălciile te acceptă că fiind unul de-al lor. Pitulată printre atâta verde şi linişte, zăresti o biserică. Atât de mică, atât de binecuvântată şi de un mister desăvârşit. Ah, uite: a-nceput să plouă. Sau cel puţin aşa ţi se pare. Sau oare e doar o lebădă care a bătut din aripi mai tare? Nu e nimic deranjant, din contra, e chiar plăcut. Abia acum simţi că s-a întregit peisajul. Te-ntrebi dacă te găseşti într-o vreme de mult apusă dar oamenii rup paginile din calendar până la contemporan. Şi totuşi, câţiva se plimbă liniştiţi cu caleaşca. Nu ştii ce să mai crezi. Eşti asaltat din toate părţile; dar nu de o agitaţie obositoare. Nu! Detaliile, liniştea, calmul, peisajul atât de previzibil şi totuşi atât de fantastic. Nu ştii cum şi ce tocmai s-a întâmplat dar totul îţi apare iar ca o poveste spusă sub forma unui desen, pe care tu, simplu privitor, îl admiri de sus.
Ai avut dreptate încă de la început: nu trebuia să deschizi cartea că să ştii că e vorba de magie.

20150529_193222

Poţi să deschizi şi ochii acum.
După ce am plecat din Bruges şi întrebată fiind ‘cum a fost?’ am realizat că nu am spus decât un singur lucru de fiecare dată: ‘Imaginează-ţi că deschizi o carte de poveşti’.

20150529_112621

brugesphoto by st-christophers.co.uk

PS: Dacă visul te va purta totuşi chiar pe acele străduţe pietruite, străjuite de canale, pierde-te pe una dintre străduţele de lângă ‘Our lady church’ pentru unul dintre cele mai frumoase suvenire pe care ţi le poate oferi gratis Bruges-ul: harpistul Luc Vanlaere. De parcă Bruges-ul nu ţi-ar oferi, şi aşa, suficientă magie.

20150528_190535

20150601_121542

20150529_120801

20150529_205131

11dd651128fa6feb0e4b30395038e950

20150601_121814

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s